ghioldiș av [At: ARH. OLT. XXII, 274 / E: ghiold + -iș] (Îrg) 1 Pieziș. 2 Chiorâș.

ghĭoldíș adv. (d. ghĭold, adică „cu privirea ca un ghiont”, și -iș din ponciș, chĭorîș, chĭondorîș). Olt. Chĭorîș.

chĭorîș adv. Ca chĭoriĭ, orbește (Rar). Chĭondorîș, ponciș, cu privirea pĭezișă și furioasă. – Și adj. Uĭtătură chĭorîșă. – În Olt. și ghĭoldiș.