ghiuluș sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I², 495 / V: diliș, ghiliș^[1], ~liș, ~liuș, giliș / Pl: ~i / E: mg gyülés] (Mgî; rar) 1 Adunare mare. 2 Întrunire a corpurilor legiuitoare din Ungaria. 3 Grup de oameni care discută la o petrecere. 4 Petrecere a burlacilor anterioară nunții sau logodnei.

ghĭulúș și -lĭúș n., pl. urĭ (ung. gyülés, a. î.). Vechĭ. Adunare, întrunire (maĭ ales legislativă orĭ p. alegerea unuĭ domn în Ungaria). Azĭ, Maram. (gĭuliș). Ședință judecătorească (Șez. 31, 106). Trans. (ghĭuliș și ghilúș) și Arg. (ghilúș). Reuniune, sindrofie (la o nuntă, la o logodnă). Dolj (ghelúș). Locu de joacă al flăcăilor. V. clacă, șezătoare.

ghiliș sn vz ghiuluș

ghiluș sn vz ghiuluș

ghiuliș sf vz ghiuluș

ghiuliuș sn vz ghiuluș

giliș sn vz ghiuluș

ghilúș, V. ghĭuluș.

ghiuluș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv.

ghiuluș s.n. (înv.) adunare, reuniune.