fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. AL. I 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcător, -oare (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

FERMECĂTOARE s. v. babă, vrăjitoare.

fermecătoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

fermecătóare, adj., s.f. (mag.) Vrăjitoare; bosorcaie. – Din fermeca + suf. -ătoare (DEX, MDA).

fermecătoare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare; bosorcaie. – Din fermeca (< farmec) + suf. -ătoare (DEX, MDA).

fermecătoare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare. – Din farmeca „a vrăji” + -ătoare.