4 definiții pentru făcălitoare

Explicative DEX

făcălitoare sf [At: CADE / Pl: ~ori / E: făcăli + -(i)toare] (Ban) Polonic găurit, pentru scos urda din zer.

❍FĂCĂLITOARE sf. Băn. 🐑 Polonic cu găvanul găurit cu care se scoate urda din zăr. [făcăli].

FĂCĂLITOARE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stînă pentru separarea urdei de zer.

FĂCĂLITOARE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stînă pentru separarea urdei de zer. – Din făcăli (puțin folosit) + suf. -(i)toare.

Intrare: făcălitoare
făcălitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcălitoare
  • făcălitoarea
plural
  • făcălitori
  • făcălitorile
genitiv-dativ singular
  • făcălitori
  • făcălitorii
plural
  • făcălitori
  • făcălitorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcălitoare, făcălitorisubstantiv feminin

  • 1. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer. DLRLC
etimologie:
  • făcăli (puțin folosit) + -(i)toare. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.