furcer sm [At: REV. CRIT. III, 154 / V: ~iu, (reg) ~rcăr, ~rcăriu / Pl: ~i / E: furcă] (Reg) 1 Furcă (1) de fier. 2 Cârlig pentru scos fân.

FURCER, ‼FURCEL sn. Olten. Băn. Trans. 🚜 Furcă lungă de fier, cu două coarne.

furcér n., pl. e. Tel. Gralie, furcă scurtă (150 c.m.) cu doĭ cracĭ de luat fîn, snopĭ ș. a.

furcăr sn vz furcer

furcăriu sn vz furcer

furceriu sm vz furcer

furcer, furceri, s.m. (reg.) furcă de fier; cârlig de scos fân.