furaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 142 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr fourrage] 1 Produs de origine vegetală, animală sau minerală, folosit pentru hrana vitelor Si: nutreț, masă verde. 2 (Înv; spc) Nutreț pentru caii unei armate. 3 (Îs) ~e combinate Nutrețuri (1) complexe obținute pe cale industrială, prin amestecarea diferitelor leguminoase, concentrate, reziduuri industriale, săruri minerale etc., prezentate sub formă de uruială și de granule.

*FURAJ (pl. -age) sn. Nutreț (în spec. pentru caii unei armate) [fr. fourrage].

FURAJ, furaje, s. n. Nutreț pentru vite. Folosirea resurselor naturale are o mare importanță pentru mărirea rezervelor de furaje necesare animalelor în timpul iernii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2697.

FURAJ s.n. (Agr.) Nutreț pentru vite. [Pl. -je. / < fr. fourrage].

FURAJ s. n. produs de origine vegetală, animală sau minerală, hrană pentru vite; nutreț. ◊ alimentație pentru peștii de acvariu și de crescătorie. (< fr. fourrage)

FURAJ ~e n. Produs de natură vegetală (mai rar animală sau minerală), folosit ca hrană pentru animalele erbivore domestice; nutreț. ◊ ~e combinate nutreț sub formă de granule, obținut pe cale industrială din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale și minerale). /<fr. fourrage

furaj n. paie sau fân pentru nutrețul cailor (= fr. fourrage).

*furáj n., pl. urĭ (fr. fourrage, d. vfr. feurre, foerre și foarre, paĭ, paĭe de împăĭat, d. got. fodr, teacă și [poate] furaj, ngerm. futter. „căptușeală” și „furaj”). Arm. Nutreț (fîn, orz ș. a.).

furagiu sn vz furaj

furaj s. n., pl. furaje

furaj s. n., pl. furaje

furaj s. n., pl. furaje

furaj, pl. furaje

furaj, -je.

FURAJ s. v. nutreț.

FURAJ s. nutreț, (înv. și pop.) strînsură, (reg.) nutriment, zaherea. (~ pentru vite.)