fuzibil, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 319 / S și: fusi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr fusible] 1 a (D. metale) Care poate fi topit (ușor). 2 sm Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis.

fuzíbil, -ă adj. (fr. fusible, d. lat. fusus, topit). Care se poate topi: staniu e cel maĭ fuzibil metal uzual. – Maĭ corect ar fi fost fundibil, d. lat. fúndere, a topi.