opțiuni

4 definiții pentru fruncea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fruncea sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1/2 / Pl: nct / E: ml *fronticella sau frunte + -icea] (Îvr) Frunte (1).

frunceá f., pl. ele (lat. *fronticella, dim. d. frons, frunte). Vechĭ. Frunte.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fruncea (-ele), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fruncea s.f. (înv.) frunte.

Intrare: fruncea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fruncea
  • frunceaua
plural
  • fruncele
  • fruncelele
genitiv-dativ singular
  • fruncele
  • fruncelei
plural
  • fruncele
  • fruncelelor
vocativ singular —
plural —