4 definiții pentru flutură-vânt (s.f.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mișca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. Intranz. (Reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus (Pop. și fam.): flutură-vânt s. m. și f. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura. ♦ A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. – Din fluture.

A FLUTURA1 flutur 1. intranz. 1) (despre pânze, plete etc.) A se mișca neregulat (sub acțiunea vântului); a fâlfâi. 2) (despre păsări, animale) A face mișcări dintr-o parte în alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A apărea pentru o clipă. 2. tranz. (obiecte) A agita în aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutură-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice și neserioase. /Din fluture

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!flutură-vânt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui flutură-vânt; pl. flutură-vânt

!flutură-vânt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flutură-vânt; pl. flutură-vânt

Intrare: flutură-vânt (s.f.)
flutură-vânt2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flutură-vânt
plural
  • flutură-vânt
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flutură-vânt, flutură-vântsubstantiv masculin
flutură-vânt, flutură-vântsubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.