ferdideu sn [At: DA ms / Pl: ~eie / E: mg forditό] (Buc) Bătător (11), constând dintr-o rotiță fixată la capătul unui băț, folosit pentru obținerea produselor lactate Si: (Mol) brighidău (1).

berdedeu^[1] sn vz ferdideu

berdedéŭ V. fercheteŭ.

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.

ferdideu (-eie), s. n. – Băț pentru bătut laptele. – Var. berdedeu, berghedeu, brighideu, perdideu. Mag. forditó „care răstoarnă” (DAR). În Bucov.

FERDIDEU s. v. bătător.

ferdideu s. v. BĂTĂTOR.