felezeu sn [At: I. IONESCU, C. 187/5 / V: ~zău / Pl: ~ee / E: mg felezõ (fõlõzõ) „care mătură”] (Reg) Măturică răsfirată, cu coadă lungă, cu care se mătură gunoaiele după vânturatul grânelor Si: felezitoare, felezoaie, felezuitoare.

felezău sn vz felezeu

❍FELEAZĂ 👉 FELEZĂU.

FELEZĂU, FELEZEU sbst., ❍FELEAZĂ (pl. -eze), FELEZOAIE sf. 🚜 Măturică răsfirată și lungă în coadă, făcută din nuiele de mesteacăn, cu care se mătură pleava după ce s’a vînturat grîul, secara, etc. [ung. felezö].

felezău n. măturică răsfirată și lungă în coadă, sau târn din nuiele de mesteacăn cu o coadă lungă, de curățat gunoaiele grâului vânturat. [Ung. FELEZÖ].

felezăŭ n., pl. ăĭe (ung. felezö, fölözö, răzătoare, răzuitoare, chibrit). Nord. Mătură mare de curățat grîu de pleavă saŭ de măturat curtea orĭ strada. V. tîrn.

felezeu (-ee), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava. Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). – Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură); felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava; refl., a se fuduli), din mag. felezni (Gáldi, Dict., 89).

FELEZEU s. v. măturoi, târn.

felezeu s. v. MĂTUROI. TÎRN.

felezéu, felezee, s.n. (reg.) Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului. ■ (onom.) Felezeu, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA), magh. felezõ „mătură” (DA, după DER).

felezeu, felezee, s.n. – (reg.) Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului. ♦ (onom.) Felezeu, nume de familie în Maramureș. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA), magh. felezõ „mătură” (Tiktin, DA, cf. DER).

felezeu, felezee, s.n. – 1. Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatul grâului. 2. Felezeu, nume de familie. – Din magh. fõlõzõ „care mătură” (MDA).