erbaceu, ~ee [At: LM / V: (înv) ~aciu, ier~ / Pl: ~cei, ~cee / E: fr herbacé, lat herbaceus] 1 a (D. plante) Care are natura și consistența ierbii Si: ierbos. 2-3 smf, a (Șîs plantă ~ee) (Plantă) care este anuală sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde. 4 sf (Lpl) Familie a plantelor anuale sau vivace, cu tulpina moale și fragedă, de obicei verde.

erbaceu a. se zice de plantele al căror cotor e fraged și piere pe fiecare an.

*erbacéŭ, -,ee adj. (lat. herbáceus). Bot. Se zice despre plantele al căror cotor e moale și pĭere în fie care an, în opoz. cu lemnos.

erbaciu, ~ie a vz erbaceu

!erbaceu (rar) adj. m., pl. erbacei; f. sg. și pl. erbacee corectat(ă)