3 definiții pentru cărătenie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cărătenie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Îe) A (nu) da de ~ A (nu) afla rostul a ceva sau a cuiva. 3 (Îe) Nu mai e de ~ Nu mai știi ce să faci. 4 (Îs) Om fără ~ Om fără socoteală Si: vagabond.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cărătenie (cărătenii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cărătenie, cărătenii, s.f. (reg.) rost, socoteală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cărătenie
cărătenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||