Definiția cu ID-ul 428885:
Etimologice
cărătenie (cărătenii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt.
cărătenie (cărătenii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt.