9 definiții pentru caraftă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caraftă sf [At: DAMÉ, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
carafă2 sf vz caraftă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caraftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caraftei; pl. carafte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caraftă (carafte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
caraftă (căraftă), carafte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caraftă, caraftesubstantiv feminin
- 1. Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele. MDA2sinonime: cioacă
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.