călfie sf [At: PANN, P. V. II, 18 / 65 / Pl: ~ii / E: calfă + -ie] (Înv) Starea de calfa, după ucenicie.

CĂLFIE sf. Fig. Calitatea, situațiunea de calfă: Trei luni am pîn’ la ~, învață-mă acum dar! PANN..

călfie f. stare de calfă: trei luni am până la călfie PANN.

călfíe f. Starea de calfă.

călfie s.f. (înv.) stare de calfă (de om care a învățat un meșteșug și-l practică).