opțiuni

6 definiții pentru căciugă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căciugă f. Mold. pește numit obișnuit cegă. [Șerb. KEČIGA].

căcĭugă, V. cigă.

cigă1 sf [At: LB / V: cegă / Pl: cigi / E: mg csiga] (Reg) 1 (Zlg) Cochilie de gastropod. 2 Scripete. 3 (Pan) Macara. 4 Ciocan de crăpat lemne. 5 Unealtă de fier cu care se bat stâlpii în pământ. 6 Titirez. 7 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; îs) ~ mică sau ~ migă, ~ga-miga, ~ga-niga, ~gai-nigai Bureți-galbeni (Cantharelus cibalus). 9 (Fig; îas) Fleac.

cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căciugă (-gi), s. f. – Sturion (Acipenser ruthenus). Sl. (sb., cr., slov.) kečiga (Miklosich. Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 36; Berneker 498), cf. pol. czeczuga, mag. kecsege.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căciugă, căciugi, s.f. (reg.) cegă.

Intrare: căciugă
căciugă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciugă
  • căciuga
plural
  • căciugi
  • căciugile
genitiv-dativ singular
  • căciugi
  • căciugii
plural
  • căciugi
  • căciugilor
vocativ singular —
plural —