opțiuni
  • info

4 definiții pentru ctitorire

Explicative DEX

CTITORI, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor.

A CTITORI ~esc tranz. 1) (biserici, mănăstiri) A întemeia suportând cheltuielile; a fonda fiind ctitor. 2) fig. (instituții, așezăminte etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa; a fonda. /Din ctitor

Ortografice DOOM

ctitori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ctitoresc, imperf. 3 sg. ctitorea; conj. prez. 3 sg. și pl. ctitorească

Sinonime

CTITORI vb. v. înființa.

Intrare: ctitorire
ctitorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ctitorire
  • ctitorirea
plural
  • ctitoriri
  • ctitoririle
genitiv-dativ singular
  • ctitoriri
  • ctitoririi
plural
  • ctitoriri
  • ctitoririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ctitori, ctitorescverb

  • 1. A întemeia, a fonda o biserică, o mănăstire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fonda înființa întemeia
    • format_quote Schituri ctitorite de voievozi și cneji. LESNEA, I. 8. DLRLC
    • format_quote Mi-a rămas drag acest tîrg... ctitorit de Mihai Viteazul. GALACTION, O. I 13. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pune bazele unei instituții, unei asociații etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • ctitor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.