opțiuni
  • info

6 definiții pentru conlocuitoare

Explicative DEX

CONLOCUITOR, -OARE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

CONLOCUITOR, -OARE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

CONLOCUITOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

CONLOCUITOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)

CONLOCUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. ~tor

Ortografice DOOM

conlocuitor (desp. -cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoare

conlocuitor (-cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoare

Intrare: conlocuitoare
conlocuitoare substantiv feminin
  • silabație: -cu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarea
plural
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarele
genitiv-dativ singular
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarei
plural
  • conlocuitoare
  • conlocuitoarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conlocuitor, conlocuitorisubstantiv masculin
conlocuitoare, conlocuitoaresubstantiv feminin
conlocuitor, conlocuitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Naționalități conlocuitoare. DLRLC
etimologie:
  • Conlocui + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „conlocuitoare”

Visit YouGlish.com