CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

* CONDUCTOR sm. 1 Conducător ¶ 2 🚝 ~ de tren, de tramvaiu, de diligență, etc., slujbaș însărcinat cu serviciul pe lîngă călătorii unui tren, unui tramvaiu, etc.: arăți tichetul ~ului care vine și ți-l timbrează cu cleștele (I.-GH.) ¶ 3 ~ de poduri și șosele, funcționar cu titluri inferioare inginerului, care supraveghează lucrările de șosele, etc. ¶ 4 📻 ⚡ Corp care transmite căldura sau electricitatea; ~ de paratrăsnet (sau de paratoner), lanțul de fire metalice sau varga de metal care pune paratonerul în comunicație cu pămîntul [fr.].

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTOR, -OARE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

conductor¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

conductor¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

CONDUCTOR s. v. vatman.

CONDUCTOR s. manipulant, vatman. (~ al unui tramvai.)