7 definiții pentru colătău
Explicative DEX
colătău sn [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ăi / E: mg kol(l)antyú] (Reg) 1 Mânerul sucalei. 2 (Îe) A umbla ~ A umbla roată de jur-împrejur. 3 Mâncare numită și învârtită.
COLĂTĂU sbst. Mînerul, mînușa sau coarba sucalei [comp. ung. kallantyú].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
colătău n. Mold. mănușa sucalei. [Ung. KALANTYÚ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colătăŭ n., pl. áĭe (ung. kolantyú și kall-). Nord. Manivelă (de învîrtit o roată de mașină). V. clanță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
COLĂTĂU s. v. coarbă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colătău s. v. COARBĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
colătău s.n. (reg.) 1. mânerul sucalei (roatei de făcut țevi). 2. fel de mâncare. 3. învârtită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: colătău
colătău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)