cercelar sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: cercel + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) vinde cercei (1). 3 (Pex) Negustor de mărunțișuri Si: (înv) boccegiu, coropcar, mămular, tolbaș.

‡ CERCELAR sm. Tolbaș, coroprar [cercel].

cercelar m. colportor de lucruri mărunte pentru trebuința femeilor: cercei, ace, mărgele.

cercelár m. (d. turc. čerči, comerciŭ în detaliŭ, čerčiği, negustor ambulant, și infl. de rom. cercel). Vechĭ. Coropcar, negustor ambulant care vinde obĭecte de marchidănie (ace, ață, cerceĭ proștĭ ș. a.). V. mămular.