cepar¹ sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: ceapă + -ar] 1-2 Negustor sau cultivator de ceapă (1).

cepar² sn [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~i / E: ceapă + -ar] Plăcintă cu ceapă coaptă.

cepar³ sn [At: DAMÉ, T. / Pl: ~e / E: ceapă + -ar] 1-3 (Mpp) Abces (la subsuoară) (mare cât o ceapă) Cf broască, scurtă, udmă.

cepar⁴ sm [At: H XII, 35 / Pl: ~i / E: cep + -ar] Cepurar¹.

cepar⁵ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~e / E: cep + -ar] Cepurar².

CEPAR¹ sm. ⚚ Vînzător de ceapă.

CEPAR² (pl. -are) sn. Mold. 🔧 Burghiu cu care se fac cepuri la buți (🖼 1062).

cepár n., pl. e (d. cep 2). Est. Pretcar, sfredel foarte mic. V. spițelnic.