4 definiții pentru canap
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
canap sn [At: I. CR. II, 251 / Pl: ? / E: bg канап, srb kanap] Sfoară (mai groasă) de cânepă Cf canaf (1).
canáp n., pl. urĭ (bg. sîrb. kanap, sfoară, d. alb. kanăp, orĭ it. cánapa, cînepă. V. canava). Olt. Sfoară supțire saŭ ață groasă de cînepă (mold. ață rusească). V. canaf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
canap (-pi), s. m. – Frînghie groasă din cînepă. Sb. kanap. În Olt., este dublet de la cînepă. Înainte (sec. XVIII) a circulat cu forma chinap, din tc. kinab care ar putea fi etimonul cuvîntului sb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
canap s.n. (reg.) ață de cânepă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: canap
canap substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
canap substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)