5 definiții pentru bădâu (obiect)

Explicative DEX

bădâu1 [At: HEM 2840 / V: ~dău / Pl: ~âi sm și ~âie sn / E: ns cf mg bödö] (Mol; psr) 1 sn Lemn cu care se sfărâmă cașul Cf bridididău, mătcă. 2 sm Ajutor al baciului. 3 sm Poreclă dată unui om molatic Si: trăncălău.

bădău smn vz bădâu1

BĂDÎIU (pl. -îie) Trans., BĂDÎNÎU (pl. -înie) Băn., BĂDÎU, BĂDĂU (pl. -dae) Olten. Trans. sn. 🐑 Putineiu pentru alegerea untului: ca hîrțul din tărîțe și ca mîța din bădîiu (ȚICH.) [ung. bǒdöny].

bădău n. Tr. bădan. [Ung. BÖDÖNY, putină mică].

bădăŭ și bădîĭ V. buduĭ.

Intrare: bădâu (obiect)
bădâu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-aie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădâu
  • bădâul
plural
  • bădaie
  • bădaiele
genitiv-dativ singular
  • bădâu
  • bădâului
plural
  • bădaie
  • bădaielor
vocativ singular
plural
bădău2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădău
  • bădăul
plural
  • bădaie
  • bădaiele
genitiv-dativ singular
  • bădău
  • bădăului
plural
  • bădaie
  • bădaielor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bădâu, bădaiesubstantiv neutru

regional păstorit
  • 1. Lemn cu care se sfărâmă cașul. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.