bădan sn [At: I. IONESCU, M., 371 / V: bad-, badană, sf / Pl: ~e / E: srb badan] 1 Vas mare. 2 Conținutul unui bădan (1). 3 Cadă. 4 Conținutul unui bădan (3). 5 Cazan mare, mai lat la fund decât la gură, în care se prepară vin sau țuică. 6 Conținutul unui badan (5). 7 (Îf badană) Putină. 8 (Îaf) Conținutul unei badane (7). corectat(ă)

bădán s.n. (reg.) 1 Vas mare. ◆ Conținutul acestui vas. 2 Cazan mare în care se prepară vin sau țuică. ◆ Conținutul acestui cazan. • pl. -e. și badánă s.f., badán s.n. /<srb. badan.

❍BĂDAN (pl. -ane) sn. Olten. Băn. Cadă mare, vas de lemn în formă de con trunchiat; putină mare [srb. badanj].

bădan n. cazan mare, în care se toarnă mustul. [Serb. BADAN, cadă].

bădán, badán și budán n., pl. e (sîrb. badanj. V. buduĭ). Ban. Olt. Tocitoare, putină mare de ținut strugurĭ storșĭ saŭ vin (pînă ce-l puĭ în butoaĭe) saŭ prune de făcut rachiŭ. Cazan mare care slujește tot la asta. – În Mold. budánă, f. pl. e.

badan sn vz bădan

badană sf vz bădan

badán s.n. v. bădan.

badánă s.f. v. bădan.

badán V. bădan.

bădan, bădane, s.n. (reg.) vas, cadă, cazan mare.