6 definiții pentru bânzar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bânzar sm [At: MARIAN, INS. 193 / Pl: ~i / E: bânzăi + -ar] (Reg) 1 Bondar (Bombus). 2 Tăun. 3 (Îc) ~-de-câmp Muscă-de-cal (Gastrophilns equi).

bînzar s.m. (entom.; reg.) 1 Bondar (Bombus). 2 Compus: bînzar-de-cîmp = muscă-de-cal (Gastrophilins equi); tăun. • pl. -i. /bînzăi + -ar.

BÎNZAR sm. (HASD.) 1 🐙 = BĂRZĂUN 2 Bucov. (MAR.) = MUSCA-CALULUI [bînzăi].

bînzár m. (amplificat din bîzîĭ și rudă cu bondar. V. țînțar). Mold. sud. Un fel de gîndac mare negru (cu corn orĭ fără corn) care zboară noaptea zbîrnîind tare. V. caradașcă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂNZAR s. v. bărzăun, bondar.

Intrare: bânzar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bânzar
  • bânzarul
  • bânzaru‑
plural
  • bânzari
  • bânzarii
genitiv-dativ singular
  • bânzar
  • bânzarului
plural
  • bânzari
  • bânzarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)