opțiuni
  • info
3 definiții pentru bântuitoare

Explicative DEX

bântuitor, ~oare smf, a [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 3215 / P: ~tu-i- / Pl: ~i, ~oare / E: bântui + -tor] 1-2 (Persoană) care bântuie (1).

bîntuitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîntuie. Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură (BIBLIA 1688). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /bîntui + -tor.

BÎNTUITOR. -OARE adj. și sm. f. Care bîntue: săgețile bîntuitoriului pre mine căzură (BIBL.): ce cumplită pustiire a lăsat bîntuitoarea vijelie a vremii în sufletul copilului tău (VLAH.) .

Intrare: bântuitoare
bântuitoare substantiv feminin
  • silabație: bân-tu-i-toa-re info
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bântuitoare
  • bântuitoarea
plural
  • bântuitoare
  • bântuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bântuitoare
  • bântuitoarei
plural
  • bântuitoare
  • bântuitoarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bântuitor, bântuitoareadjectiv
bântuitoare, bântuitoaresubstantiv feminin
bântuitor, bântuitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care bântuie. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură. (BIBLIA 1688) DEXI
    • format_quote Ce cumplită pustiire a lăsat bîntuitoarea vijelie a vremii în sufletul copilului tău. (VLAH.) CADE
etimologie:
  • Bântui + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.