buziș av [At: I. IONESCU, M. 540 / E: buză + -iș] 1 Pe un singur rând, unul lângă altul. 2 (Pfm; îe) A merge ~ A merge într-o parte.

BUZIȘ adv. Unul lîngă altul, alături într’un singur rînd: o trăsură cu patru cai ~, încărcată cu geamandane, trase la scară GN. [buză].

buziș adv. înainte, în față: cu patru cai buziș.

buzíș V. bulziș.