2 definiții pentru bufăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUFĂIALĂ, bufăieli, s. f. Chicot. În strigăte, bufăieli, înjurături, vremea trecu. DUNĂREANU, CH. 220.
BUFĂIALĂ, bufăieli, s. f. (Rar) Chicot. – Din bufăi (rar întrebuințat) + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: bufăială
bufăială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bufăială, bufăielisubstantiv feminin
- 1. Chicot. DLRLC DLRMsinonime: chicot
- În strigăte, bufăieli, înjurături, vremea trecu. DUNĂREANU, CH. 220. DLRLC
-
etimologie:
- bufăi (rar întrebuințat) + sufix -eală. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.