8 definiții pentru budur
Explicative DEX
budur sn [At: N. RUCĂREANU, ap. ODOBESCU, S. III, 93 / V: ~ă2 sf / A și: budur / Pl: ? / E: nct] Stâncă mare pe care se urcă capra neagră.
❍BUDUR sm. Mold. Trans. Jghiab de fîntînă, pentru adăpat vitele, alcătuit dintr’un trunchiu de copac scorburos.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUDUR, budure, s. n. (Popular) Stîncă mare, cu vegetație săracă. Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stîncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bùdur m. 1. trunchiu de arbore găunos; 2. găleată de puț (obișnuit dintr’un trunchiu scobit). [Derivat dintr’un primitiv bud, trunchiu, înrudit cu but (cf. buture)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budură2 sf vz budur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
budur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
budur, buduresubstantiv neutru
- 1. Stâncă mare, cu vegetație săracă. MDA2 DLRLC DLRM
- Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93. DLRLC
-
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.