2 definiții pentru branhifer
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
branhifer, -ă adj. Care este înzestrat cu branhii. • pl. -i, -e. /<fr. branchifère.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BRANHI- (BRANCHI-) „branhii”. ◊ L. branchiae „branhii” > fr. branchi-, engl. id. > rom. branhi- și branchi-. □ ~col (v. -col1), adj., care trăiește parazitar pe branhiile peștilor; ~fer (v. -fer), adj., care este înzestrat cu branhii; ~form (v. -form), adj., în formă de branhii.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: branhifer
branhifer adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
branhifer, branhiferăadjectiv
- 1. Care este înzestrat cu branhii. DEXI DETS
etimologie:
- branchifère DEXI