brăcaci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.

bracaci sn vz brăcaci

brăcăcel sn [At: H II, 245 / Pl: ~e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Brăcaci (mic). 3 Conținut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conținutul.

❍BRĂCACE (pl. -ăci) sf., BRĂCACIU (pl. -ace) sn. Tingire mare de aramă (în spec. pentru adus apă).

bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.

brăcaci (reg.) s. n., pl. brăcace

brăcaci (rar) s. n., pl. brăcace

brăcaci s. n., pl. brăcace

brăcaci, brăcace, s.n. (reg.) căldare spoită.