moțochină sf [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 33 / V: ~țio~ / Pl: ~ne și ~ni / E: cf boțoghină, moț¹] 1 (Reg) Moț¹ (2). 2 (Reg) Ciucure. 3-4 (Reg) (Inflorescență sau) fruct al unor plante. 5 (Reg) Măciulie (1). 6 (Reg; nob) Baros. 7 (Reg) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor Si: (reg) măzănaie. 8 (Spc) Gogoașă de ristic. 9 (Reg) Umflătură nedureroasă care se formează în diferite părți ale corpului Vz (reg) bolfă, gâlcă, gălmă, modâlcă. 10 Epitet depreciativ pentru un om foarte gras.

boțochină sf vz moțochină

moțiochină sf vz moțochină

BOȚOCHINĂ (pl. -ne, -ni) sf. = MOȚOCHINĂ.

MOȚOCHINĂ s. v. gală, gogoașă de ristic, gogoașă de stejar, moț.

moțochină s. v. GALĂ. GOGOAȘĂ DE RISTIC. GOGOAȘĂ DE STEJAR. MOȚ.

moțochină, moțochine, s.f. (reg.) 1. smoc, șuviță. 2. inflorescență sau fruct al unor plante. 3. măciulie; umflătură.

MOȚOCHINĂ s. f. 1. (Regional) Moț¹ (1). S-au bătut și i-a smuls o moțochină de păr. BREBENEL, GR. P. Moțochină ți-umple mîna (Peria pentru fuior), GEORGESCU-TISTU, B. 24. ♦ Ciucure. Cf. POLIZU, ALEXI, W. 2. (Regional) Inflorescența sau fructul unor plante. Pentru a vopsi lîna în galben nu se pun muguri de răchițică, ci numai rămurelele tinere, fără moțochine. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 33. Vînturăm sămînța de cînepă și râmîn moțochinele. BREBENEL, GR. P. Moțochină macului. ALR SN I h 197, cf. ALR I 1 907/790. 3. (Regional) Măciulie (I 1). Prin acea gaură trece un laț de fag cu moțochină la un capăt. PAMFILE, I. C. 71. ♦ (Neobișnuit) Baros. Cf. DDRF. 4. (Regional) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor; (regional) măzănaie (1). ♦ S p e c. Gogoașă de ristic (Marginea-Rădăuți). ALR II 6 383/386. 5. (Prin Mold., Bucov., Transilv.) Umflătură (nedureroasă) care se formează în diferite părți ale corpului. V. b o l f ă, g î l c ă, g î l m ă, m o d î l c ă. Cf. JUN. LIT. 1911, nr. 12, 51, I. CR. IV, 60. S-o făcut la grumaz o moțochină. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet depreciativ pentru un om foarte gras. Com. din VICOVU DE SUS-RĂDĂUȚI. – Pl.: moțochine și moțochini (com. din AMRGINEA-RĂDĂUȚI. – Și: moțiochină s. f. BARCIANU, v. – Cf. b o ț o g h i n ă, m o ț¹.