boștur, ~ă [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / V: ~er, ~dora, ~tiur, ~tora / E: ns cf tc boš] 1 a (Mol) Care este găunos Si: gol, sec. 2 (Ave; îf ~ă) Sec. 3 (Ave; îf ~ă) Fără nimic Si: gol.

❍BOȘTUR adj. Mold. Bucov. 1 Gol, sec ¶ 2 Găunos, scorburos.

boștur a. Mold. sec, gol: capete boșture. [Turc. BOȘTUR].

boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.

boșter, ~ă a vz boștur

boșteros, ~oasă a vz boștur

boștira av vz boștur

boștiros, ~oasă a vz boștur

boștiur, ~ă a vz boștur

❍BOȘTIUR... = BOȘTUR...

boștur (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos).

boștiur, boștiură, adj. (reg.) sec, găunos, gol.