bodârlău² sn [At: JIPESCU, O. 95 / Pl: ~laie, -Iăie / E: nct] (Arg) Închisoare.

bodârlău m. 1. soiu de rață, cu pene negre și cioc ascuțit, ce mereu se afundă în apă (Colymbus); 2. pop. temniță: hoții merg la bodârlău. [Ung. BUKDARLÓ, din bukdalni, a se cofunda].

bodîrlău s.m. 1 (ornit.) Cufundar (Gavia arctica și Podiceps cristatus). ◊ Compus: bodîrlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă, înrudită cu rața, cu zimții laterali ai ciocului asemănători cu zimții de fierăstrău (Mergus merganser). 2 (arg.) Temniță, închisoare. • pl. -ăi. /<magh. bukdarló.

BODÎRLĂU² sbst. familiar Temniță, închisoare: nu le pare rău că merg la ~ (JIP.).

bodîrlăŭ și -lán m. (var. din mod-, mom-, pop-îrlan). Munt. Corcodel. Cufundar. – Și bădîrlan (Brașov). – Înț. rar de „închisoare” e pin aluz. la cufundarea bodîrlăului.

bodîrlău, (bodîrlăi), s. m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var. bodîrlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag. bujdorló, după Drăganu, Dacor., 334; formă care ar justifica fonetismul rom., din mag. bukdar „cufundar”, der. de la bukdolni „a se cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și DAR). Der. bodîrlău, s. n. (închisoare), al cărui semantism se explică prin imaginea, proprie limbajului argotic, care confundă faptul de „a merge la închisoare” cu acela de „a se cufunda”; modîrlan, s. m. (bădăran, mîrlan).

bodârlău, bodârlăi s. m. (intl.) închisoare.