4 definiții pentru bocâncar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bocâncar [At: DDRF / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i / E: bocâncă + -ar] 1 sm (Rar) Fabricant de bocanci. 2 sm (Rar) Negustor de bocanci. 3-4 sm, a (Înv; irn) (Persoană) care poartă bocanci.
bocâncar m. cel ce poartă bocânci (porecla Austriacului): nu mi-i ciudă pe Muscali, nici pe Nemții bocâncari POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bocâncariu sm vz bocâncar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCĂNCAR, BOCÎNCAR sm. Cel ce umblă încălțat cu bocînci (nume de batjocură dat soldaților Austriaci).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bocâncar
bocâncar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bocâncariu substantiv masculin
| substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||