5 definiții pentru boactăr

Explicative DEX

boactăr sm [At: JAHRESBER. III, 13 / Pl: ~i / E: ger Wächter] (Trs; înv) 1 Paznic de noapte. 2 Cantonier. 3 Sergent. 4 Caraulă.

BOACTĂR sm. Maram. Păzitor de noapte (BRL.) [ung. bakter < germ. Wächter].

Etimologice

boactăr (-ri), s. m. – Agent, polițist. Germ. Wächter (DAR). În Trans., rar.

Regionalisme / arhaisme

boactăr, boactări, s.m. (reg.) cantonier, sergent.

boactăr, s.m. v. boacter.

Intrare: boactăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boactăr
  • boactărul
  • boactăru‑
plural
  • boactări
  • boactării
genitiv-dativ singular
  • boactăr
  • boactărului
plural
  • boactări
  • boactărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)