opțiuni
  • info

3 definiții pentru binedispus

Explicative DEX

BINEDISPUNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.

binedispune vb. III. tr., refl. A face să se simtă sau a se simți bine. Vestea l-a binedispus. • prez.ind. binedispun. /bine + dispune.

Ortografice DOOM

binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 1 pl. binedispunem; conj. prez. 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus corectat(ă)

Intrare: binedispus
binedispus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binedispus
  • binedispusul
  • binedispusu‑
  • binedispusă
  • binedispusa
plural
  • binedispuși
  • binedispușii
  • binedispuse
  • binedispusele
genitiv-dativ singular
  • binedispus
  • binedispusului
  • binedispuse
  • binedispusei
plural
  • binedispuși
  • binedispușilor
  • binedispuse
  • binedispuselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

binedispune, binedispunverb

  • 1. A face să se simtă sau a se simți bine. DEX '09 DEXI
    • format_quote Vestea l-a binedispus. DEXI
etimologie:
  • Bine + dispune DEX '09 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.