BATAT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

batát, -ă s.m., s.f. (bot.) 1 s.m. Plantă perenă din familia convolvulaceelor, cu tulpina lungă, tîrîtoare, cu frunzele mari și cu florile albe sau roz, cultivată în țările cu climă caldă pentru rădăcinile sale groase, comestibile, bogate în amidon, vitamine și zahăr (Ipomoea batatas); cartof dulce. 2 s.f. Restr. Tuberculul acestei plante. • pl. -ți, -te. /<rus. бамам, it., sp. batata.

batată (tubercul) s. f., g.-d. art. batatei; pl. batate

batată (tubercul) s. f., g.-d. art. batatei; pl. batate

BATÁTĂ, batate, s.f. Tubercul comestibil, de culoare roșcată sau gălbuie, al unei plante perene târătoare (Ipomoea batatas), cultivată în țările cu climă caldă; din it. batata (s.f.), germ. Batate (s.f.); sin. batat, batați (din fr. patate); pop. cartof dulce, cf. germ. Süßkartoffel.