2 definiții pentru bandotecar
Explicative DEX
bandotecár, -ă s.m., s.f. Persoană care are în grijă o bandotecă. • pl. -i, -e. /bandotecă + -ar.
Ortografice DOOM
bandotecar s. m., pl. bandotecari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bandotecar
bandotecar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bandotecar, bandotecarisubstantiv masculin bandotecară, bandotecaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care are în grijă o bandotecă. DEXI
etimologie:
- bandotecă + -ar DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.