3 definiții pentru auxiliar (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*AUXILIAR I. adj. 1 Care vine în ajutorul cuiva, care înlesnește ceva, ajutător: trupe ~e; științele ~e ale filologiei ¶ 2 📖 Verb ~, verb ajutător, care servește la conjugarea unora din timpurile altor verbe. II. sm. Ajutător, sprijinitor: acei cari trebue să fie ~ii cei mai puternici ai civilizațiunii (I.-GH.). III. (pl. -are) sn. Sprijin, ajutor: filologia este ~ul indispensabil al istoriei [fr.].
AUXILIAR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auxiliar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: a-u-xi-li-ar
- pronunție: augziliar
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
auxiliar, auxiliarisubstantiv masculin
- 1. Ostaș roman aparținând unui auxilium. MDN '00
etimologie:
- auxiliaris MDN '00