auricular², ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr auriculaire] 1 a De ureche. 2 a Al urechii. 3 a Referitor la ureche. 4 a În formă de ureche. 5 a (D. martori; rar) Care a auzit cu urechile sale. 6 a De auricul. 7 a Al auriculului. 8 a Din regiunea auriculului. 9 a Referitor la auricul. 10 sn Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.

*AURICULAR adj. 🫀 Ce stă în legătură cu urechea: nerv ~ [fr. < lat.].

AURICULAR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche; al urechii. 2. Care aparține auriculului; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche].

AURICULAR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)