3 definiții pentru atocmire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atocmire sf [At: CANTEMIR, IST. 90 / Pl: ~ri / E: atocmi] (Înv; nob) 1 Asemănare. 2 Adaptare.
ATOCMIRE s. f. (Mold.) Potrivire, armonie, acord. În dobitocul acesta..., firea, nu după mărimea trupului, duhurile în cumpăna atocmirii au împărțit. CANTEMIR, IST. Etimologie: a + tocmire. Cf. atocma2. Vezi și atocma1, atocma2, atocmat, neatocmire.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
atocmire, atocmiri, s.f. (înv.) armonie, potrivire
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: atocmire
atocmire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |