Definiția cu ID-ul 1113578:
Arhaisme și regionalisme
ATOCMIRE s. f. (Mold.) Potrivire, armonie, acord. În dobitocul acesta..., firea, nu după mărimea trupului, duhurile în cumpăna atocmirii au împărțit. CANTEMIR, IST. Etimologie: a + tocmire. Cf. atocma2. Vezi și atocma1, atocma2, atocmat, neatocmire.