6 definiții pentru astăura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astăura v [At: JAHRESBER. III, 313 / Pzi: astaur / E: a1 + staur] (Ban) A pândi.

ASTĂURA (astaur) vb. intr. Băn. A pîndi pe cineva spre a-l vedea, spre a-l prinde [👉 STĂURA].

astăurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astăura] (Ban) Pândire.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ASTĂURA, astăur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)

Intrare: astăura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astăura
  • astăurare
  • astăurat
  • astăuratu‑
  • astăurând
  • astăurându‑
singular plural
  • astăură
  • astăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astăur
(să)
  • astăur
  • astăuram
  • astăurai
  • astăurasem
a II-a (tu)
  • astăuri
(să)
  • astăuri
  • astăurai
  • astăurași
  • astăuraseși
a III-a (el, ea)
  • astăură
(să)
  • astăure
  • astăura
  • astăură
  • astăurase
plural I (noi)
  • astăurăm
(să)
  • astăurăm
  • astăuram
  • astăurarăm
  • astăuraserăm
  • astăurasem
a II-a (voi)
  • astăurați
(să)
  • astăurați
  • astăurați
  • astăurarăți
  • astăuraserăți
  • astăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • astăură
(să)
  • astăure
  • astăurau
  • astăura
  • astăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)