aspuma [At: CORESI, ap. GCR I, 12/4 / Pzi: ~mez și (înv) aspum / E: ml expumare] (Înv) 1-2 vit A spuma. 3 vt (Reg) A asmuți (1).

†ASPUMA... = SPUMA...

spumeg sn [At: COȘBUC, AE. 104 / Pl: ? / E: pvb spumega] (Nob) 1-6 Spumegare (1-4, 7-8).

aspúm, a -á v. intr. (d. spumă). Vechĭ. Spumeg.

spúmeg, a -á v. intr. (d. spumă, ca fumeg d. fum saŭ d. lat *spúmigo, -áre, de unde și sp. espumear). Pac spume: valurile, vinu spumegă. Fig. Clocotesc: spumegă desfrîu, oratoru spumegă de furie. – Și aspumez (Vechĭ). Ca neol. spuméz (după lat. spumare și fr. écumer).