aselghie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 53 / Pl: ~ii / E: ngr άσέλγεια] (Îvr) Desfrânare.

asélghie f. (ngr. asélgia, vgr. -geia, id.). Dos. Desfrînare. – Și -ghicĭune.

‡ASELGHICIUNE, ‡ASELGHIE sf. (DON.) Destrăbălare, corupțiune [gr. άσέλγεια].

ASELGHIE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

aselghie s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.

ASELGHIE s. f. (Mold.) Desfrînare. Să nu mă smintească iarăși împiedecătoriul, să mă ducă la aselghiia cea dintîi. DOSOFTEI, VS. Dimonii vă trag cătră aselghie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: gr. asélgia. Vezi și aselghicesc, aselghiciune. Cf. aselghiciune.

aselghie, aselghii, s.f. (înv.) înfrânare