ASCO- „ască”. ◊ gr. askos „pungă, sac, burduf” > fr. asco-, engl. id., it. id., germ. asko- > rom. asco-. □ ~carp (v. -carp), s. n., corp de fructificare producător de asce și de ascospori; ~for (v. -for), s. n., hifă purtătoare de asce; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce asce; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a ascelor; sin. ascogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., ascogeneză*; ~gon (v. -gon₁), s. n., terminație a hifei, prezentă la ascomicete; ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci saprofite sau parazite, care se înmulțesc prin spori formați în ască; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată, formată în ască; ~stromă (v. -stromă), s. f., ansamblu de hife împletite, în care sînt afundate periteciile.