ascherliu sm [At: (a. 1774) URICARIUL VI, 437 / Pl: ~ii / E: tc ‘askerlü] (Înv) Soldat turc.

ascherlíŭ m. (turc. askerí, la Șăin. askerlii, milităresc). Vechĭ. Soldat turcesc. V. nefer.

iscarliu sm vz ascherliu

‡ASCHERIU, ‡AȘCHERIU, ‡ASCHERLIU sm. 🎖️ 1 Soldat turc: Pașa ne promise să ne dea doi ascheri pînă la Șumla (BOL.) ¶ 2 Cap de soldați turci [tc. ’asker]